Ediția din anul curent a campionatelor naționale la tenis de masă s-a desfășurat, în premieră, în satul Avdarma din Unitatea Teritorial-Adiministrativă Găgăuzia. De ce aici?, vor întreba logic unii. Pentru că există o sală specializată, care nu-i cea mai bună din țară, dar cu unele excepții, satisface rigorile disputării unui asemenea turneu. În plus, președintele Federației naționale de profil, dl. Ion Sarandi este de prin partea locului și dumnealui consideră că-i un bun prilej de propagare a ping-pongului la țară, organizînd anterior în acest sat la nivel republican două concursuri printre juniori și campionatul de veterani. Părerile referitor la această politică de promovare a probei – din cîte cunosc – sînt împărțite și constituie o temă aparte de discuție la care este posibil să revin.
Acum, ca să nu deviem de la tema principală, doresc să relevez succint două momente-cheie ale campionatului în opinia mea de jucător cu stagiu impunător la nivel de amator (vreo trei decenii). Punctul culminant a fost meciul final pentru titlul de campion la individual disputat de Andrei Puțuntică din Călărași și Vladislav Ursu (Chișinău) care au în prezent cele mai impunătoare cărți de vizită la noi. Primul a semnat un contract și va evolua cu începere din anul viitor în bundesliga Germaniei – o premieră în istoria tenisului de masă moldovenesc – la unul dintre cluburile de frunte din această țară, Werder Bremen. Al doilea este legitimat la echipa Gwiazda Bydgoszcz din superliga Poloniei, fapt ce, de asemnea, vorbește de la sine despre valoarea sa. Două detalii la temă. În clasamentul național, pînă la acest meci, chișinăuianul era pe primul loc, la o diferență minimă de călărășean, iar meciul final din cadrul campionatului național din anul trecut a fost cîștigat de Andrei Puțuntică la limită, grație unui supraefort, cu 4-3, după ce a fost condus în setul decisiv cu 8-4.
El a fost condus și de data aceasta, dar a revenit spectaculos. După patru seturi scorul îi era defavorabil, 1-3, și a fost necesar pentru a învinge, iarăși cu 4-3, de o concentrare extraordinară. Faptul că a reușit să cîștige, cunoscîndu-i temperamentul impulsiv, a uimit multă lume din sală și ne sugerează concomitent să apreciem marea lui forță de mobilizare în situații critice. Este un plus indiscutabil al măiestriei sale. Ceea ce se mai impune de remarcat este că și de data aceasta în postura de antrenor-consilier a fost din nou tatăl său, o fire mai cumpăttaă, echilibrată. ”Mulțumesc, tată!”, a lansat la finele partidei imediat pe rețelele de socializare Andrei.
Un alt meci final ce merită o atenție deosebită a fost la feminin individual, fiind disputat de multipla campioană națională Alexandra Chiriacova (Dubăsari) și relativ proaspăta maestră a sportului Camelia Merenco (Chișinău). Prima domină topul clar, avînd în palmares 11 locuri întîi în ultimii ani la campionatele naționale. Camelia urcă tenace, pas cu pas spre vîrful lui. Victoria repurtată cu scorul 4-2 a fost o surpriză pentru mulți. A fost o veste plăcută, în special, pentru bunelul ei, dl. Gheorghe Buga, un mare pasionat al tenisului de masă, care în urmă cu mulți ani o aducea de mînuță la sala clubului Top Spin USM Chișinău de la Malina Mică.
Un alt aspect care nu ar fi corect să fie trecut cu vederea. Dl. Ion Sarandi, Federația, a făcut tot posibilul ca participanții la campionat să se simtă bine la bugetul ei anual modest de tot – 80 mii de lei. Ei au fost cazați la Comrat, unde le-a fost asigurat și micul dejun, cina, ceea ce este de apreciat. A trezit nedumeriri sau mai bine zis nu-s de acord categoric cu faptul că în sală a fost arborat alături de drapelele UTA Găgăuzia, Republicii Moldova și cel al Ucrainei. Cu ce ocazie? Probabil, din incompetență, miopie politică și încerc, în acest context, să aduc argumentele istorice de rigoare.
În 1918 Ucraina vedea Basarabia în componența ei (probe clare în acest context sînt aduse în cărțile sale de cercetătorul, scriitorul Iurie Colesnic). În 1940 a insistat și a obținut sub pretext fals de la Moscova să rămînem fără sudul și nordul ei, ieșire la Dunăre. După Maidanul din 2014 au fost închise peste 20 de școli moldovenești, iar în restul, conform surselor demne de toată încrederea, continuă ucrainizarea lor forțată. În loc să ne revoltăm, să ne indignăm Federația ne sugerează, probabil sub paravanul războiului dintre Rusia și Ucraina, care ”все спишет”, sau alte interese, să o adulăm. Este, în opinia mea, un punct de vedere greșit. Am să ascult cu interes și alte păreri, argumente, inclusiv, în special, cele ale d-lui Ion Sarandi.
Secretarul de stat pe domeniul sportului, dl. Sergiu Gurin, care habar n-are de multe lucruri din sportul de performanță (am dovezi și am prezentat déjà cîteva în acest context) n-a reacționat pînă în prezent la faptul ca atare. Probabil, i-i în cot, sau în alt loc, deși postul îl obligă să urmărească toate campionatele naționale, să ia atitudine, dacă ceva nu a fost în ordine la ele. Obiectivul declarat că țara noastră va deveni membră a Uniunii Europene pînă în 2030 nu este, în nici un caz, o scuză a erorilor, a abuzurilor comise.
Un om foarte versat în tenisul de masă (nu-i dau numele pentru că, într-adevăr, îl stimez), a zis și scris că actuala ediție a campionatelor a fost jubiliară, a 30-ea la număr. Dar, fiți de acord, ceva nu iese aritmetic dacă prima s-a desfășurat în 1993 din cite știu, avînd și toate documentele la îndemînă. Însă, nu pun mina în foc că am dreptate. Pur și simplu, îmi pun această întrebare și dacă va fi așa este posibil să revin la temă.
În final prezint lista completă a campionilor naționali în 2024: Andrei Puțuntică-Vladislav Ursu la dublu masculine, Alexandra Chiriacova-Vladislav Ursu la dublu mixt. Ei ne vor reprezenta în aprilie curent la turneele de calificare la Jocurile Olimpice de la Paris, fiind însoțiți și secundați de experimentata Elena Mocrousov, alias Secretar general al Federației naționale. Succese! La dublu feminin a învins perechea Alexandra Chiriacova-Ecaternia Sireac, ambele din Dubăsari.
În imagini: Podiumul la dublu feminin; Toți premianții campionatului.
