O echipă de cercetători de la NASA, condusă de Dorothy Spangenberg în anii 1990, a desfășurat un experiment inovator pentru a studia modul în care gravitația diferită afectează dezvoltarea organismelor vii.

Pentru a evalua posibilele efecte asupra oamenilor născuți în spațiu, oamenii de știință au folosit meduze, ființe care, deși simple, prezintă un mecanism biologic de percepție a direcției „sus-jos” similar cu cel al oamenilor. În 1991, aproape 2.500 de polipi de meduze au fost trimiși în spațiu la bordul navetei Columbia.

Aceștia s-au dezvoltat în aproximativ nouă zile în mediu de microgravitație, transformîndu-se în circa 60.000 de meduze. Cristalele de sulfat de calciu formate în corpul lor, împreună cu peri specializați, le permit să detecteze direcția gravitației, oferind un model analog pentru studiul efectelor microgravitației asupra sistemului vestibular uman, informează Noi.md cu referire la Antena 3 CNN.

La revenirea pe Pămînt, meduzele crescute în spațiu au prezentat dificultăți semnificative în înot, cu anomalii de pulsație și semne de vertij sever, spre deosebire de grupul de control. Deși cristalele de sulfat de calciu s-au format normal, adaptarea la gravitația terestră a fost afectată. Rezultatele sugerează că ființele umane născute în spațiu ar putea experimenta probleme similare de readaptare la gravitația Pămîntului, subliniind complexitatea provocărilor biologice ale colonizării spațiale.